Frânarea cu tambur se mai numește și frânare bloc, care se realizează prin apăsarea blocului de frână de pe roata de frână. Frâna cu tambur este un design timpuriu al sistemului de frânare, designul tamburului de frână a fost folosit în vagoane din 1902, până în jurul anului 1920 a început să fie utilizat pe scară largă în industria auto. Acum, curentul principal al frânei cu tambur este tipul de tensionare internă, blocul său de frână (sabotul de frână) este situat în interiorul roții de frână, iar blocul de frână se deschide spre exterior la frânare, frecând interiorul roții de frână pentru a atinge scopul frânării.
În comparație cu frânele cu disc, eficiența frânării și disiparea căldurii frânelor cu tambur sunt mult mai slabe, stabilitatea forței de frânare a frânelor cu tambur este slabă, iar forța de frânare se modifică foarte mult pe diferite drumuri, ceea ce nu este ușor de controlat. Datorită performanței slabe de disipare a căldurii, se va aduna multă căldură în timpul procesului de frânare. Sub influența temperaturii ridicate, blocul de frână și tamburul sunt predispuse la deformare complexă, ceea ce este ușor de produs dezintegrare și vibrație a frânei, ceea ce duce la scăderea eficienței frânării. În plus, după ce frâna cu tambur este folosită pentru o perioadă de timp, spațiul dintre saboții de frână trebuie ajustat în mod regulat și chiar și întregul tambur de frână trebuie îndepărtat pentru a curăța pulberea de frână acumulată. Desigur, frânele cu tambur nu sunt deloc rele, sunt ieftine și în conformitate cu designul tradițional.
